De Shizhong Chen

Vă rugăm, ţineţi minte acest nume: Sujiatun. Într-o zi acest nume va deveni la fel de infam precum Auschwitz sau Dachau.

	Centrul Naţional de Medicină Tradiţională Chineză pentru Tratamentul Trombozei, din oraşul Shenyang. Conform spuselor unei foste infirmiere care a lucrat acolo, lagărul de exterminare Sujiatun este într-un complex subteran conectat la acest spital.
	Clădirea cuptorului din partea de sud-vest a spitalului. Există două uşi care conduc spre complexul subteran al lagărului de exterminare Sujiatun. Conform spuselor martorilor, rămăşiţele practicanţilor Falun Gong sunt incinerate aici după ce organele le sunt extrase.

La 8 martie 2006, un jurnalist chinez fugind de regimul comunist chinez, a dezvăluit practicanţilor Falun Gong din Statele Unite o ştire înspăimântătoare: un lagăr secret de exterminare în Sujiatun, oraşul Shenyang, Provincia Liaoning din China.

Potrivit acestui jurnalist, peste 6000 de practicanţi Falun Gong au fost duşi la Sujiatun. "Cred că odată intraţi acolo, 100% ei nu vor mai putea ieşi", a spus jurnalistul. A mai dezvăluit de asemenea că acolo există camere de incinerare şi un mare număr de doctori. "De ce se află camere de incinerare acolo? De ce sunt atât de mulţi doctori înăuntru? Cu siguranţă nu pentru tratamentul favorabil prizonierilor. Este ceva ce pur si simplu nu se poate imagina..."

"În privinţa prizonierilor, partidul comunist cu certitudine nu-i va lăsa doar să irosească mâncarea acolo. Atunci de ce sunt ei acolo?...Ei toţi vor fi ucişi şi toate organele lor vor fi recoltate şi distribuite spitalelor. Vânzarea organelor umane este o afacere extrem de profitabilă în China."

Practicanţii Falun Gong nu sunt singurele victime ale unor astfel de crime. La o săptămână de la dezvăluirea jurnalistului, o fostă infirmieră al carei ex-soţ participase la recoltarea organelor de la practicanţii Falun Gong, a păşit înainte de asemenea pentru a mărturisi:

"Lucram la Centrul de Tratament al Trombozei din Lioaning, care era lângă lagărul de concentrare. Fostul meu soţ a participat la înlăturarea de cornee de la practicanţii Falun Gong. Aceasta a adus dezastru familiei mele."

"La începutul anului 2001, soţul meu a fost desemnat de spital ca în secret să scoată cornee de la practicanţii Falun Gong. La început mi-a ascuns acest lucru, dar treptat am simţit că era în mare agonie, avea adesea coşmaruri si era mereu tensionat. După repetatele mele întrebări, mi-a spus adevărul în 2003."

"El ştia că erau practicanţi Falun Gong. Fiecare doctor care participa ştia. Li s-a spus că a elimina practicanţi Falun Gong nu era o crimă, ci doar un ajutor dat Partidului Comunist de a face "curăţenie". Cei care erau aduşi pe mesele de operaţie erau anesteziaţi. În general bătrânii sau copiii erau folosiţi pentru recoltarea de cornee."

"La vremea la care fostul meu soţ mi-a spus acestea, el nu mai putea suporta chinul de a face atsfel de lucruri malefice si decisese să părăsească China pentru a scăpa de spaimă. Mi-a spus: nu poţi în nici un chip să-mi cunoşti disperarea, pentru că acei practicanţi Falun Gong erau încă în viaţă. Era diferit de cazul în care îndepărtam organe de la oamenii morţi - ei erau în viaţă."

"Din cauza asta, am divortat de el. I-am spus: cariera ta este terminată; nu vei mai putea să ţii un scalpel în mână în viitor."

"Ştiu că mai există încă practicanţi Falun Gong în acel spital" a spus în final această infirmieră. "Sper că această crimă poate fi dezvăluită societăţii internaţionale cât mai repede posibil, astfel încat vieţile lor să poată fi salvate. Sper de asemenea, ca prin dezvăluirile mele să ispăşesc crima facută de ruda mea."

Dl. Zuo Zhigang,33 de ani, lucra la o companie de calculatoare în Shijiazhuang, provincia Hebei. În 30 mai 2001, poliţia şi "biroul 610" din oraşul Shijiazhuang l-au arestat. L-au bătut până la moarte în aceeaşi zi la postul de poliţie al districtului Qiaoxi. Cadavrul său era acoperit cu răni. Una din urechi era învineţită şi avea două găuri mari dreptunghiulare pe spatele trunchiului. Avea un semn pe gât care indica că o sfoară fusese strânsă cu putere în jurul lui. Dl. Ren Pengwu din oraşul Harbin, provincia Heilongjiang. În 16 februarie 2001 a fost arestat de către poliţia districtului Hulan şi apoi închis în al doilea centru de detenţie al districtului Hulan. Înaintea zorilor zilei de 21 februarie, a fost omorât şi toate organele interne, de la faringe şi laringe până la penis, i-au fost înlăturate. După aceea autorităţile i-au incinerat rămăşiţele în grabă. În jurul orei 3:00 p.m., în 14 mai 2002, doi poliţişti au arestat-o pe Dna. Wang Yunjie pentru că practica Falun Gong. În decembrie 2002, după ce au privat-o de somn timp de mai multe zile, poliţia i-a rupt cămaşa şi i-a electrocutat sânii cu două bastoane electrice pentru 30 de minute. Apoi au forţat-o să stea în picioare toată noaptea. Au rupt câteva cearceafuri de pat, i-au legat strâns picioarele într-o poziţie încrucişată dureroasă, i-au încătuşat mâinile la spate, şi i-au legat partea superioară a corpului de picioare făcând-o să pară ca o minge. Apoi au atârnat-o în aer de cătuşe timp de şapte ore. Durerea era groaznică. După aceea Dna. Wang nu-şi mai putea îndrepta spatele şi nu putea sta drept. Şocurile electrice i-au deformat sânii şi până la urmă a făcut grave infecţii. Când lagărul şi-a dat seama că era pe moarte, au ordonat familiei ei să plătească 2000 Yuani pentru eliberarea ei. Dna. Wang Xia a fost condamnată la şapte ani într-un lagăr de muncă forţată. A intrat în greva foamei pentru a protesta împotriva torturii. Prin urmare, gărzile au hrănit-o cu forţa, lăsându-i tuburile în esofag timp de 7 până la 14 zile în continuu. Au legat-o strâns de un pat ca să nu se poată mişca, i-au injectat medicamente necunoscute, şi au atârnat-o ca să o bată. În iulie 2004, după atât de multă tortură, cântărea numai 20.4 kg, îşi pierdea cunoştinţa, prezenta semne de tulburare mentală gravă, şi îşi pierduse memoria. A fost apoi eliberată din lagăr. Deoarece cazul ei a fost expus pe website-urile din străinătate, ea a "dispărut" în septembrie 2005. Dl. Wang Bin, a fost arestat pentru că a făcut apel la guvern şi a fost închis în lagărul de muncă Dongfeng Xinchun. În noaptea din 27 septembrie 2000, gărzile de la lagărul de muncă au spus la cinci prizonieri că vor obţine reducerea sentinţelor dacă îl bat destul de tare şi că vor fi pedepsiţi dacă nu îl bat destul. Bătaia i-a rupt gâtul şi majore vase de sânge Dlui. Wang, amigdalele i-au fost rănite, ganglionii limfatici i-au fost zdrobiţi şi mai multe oase i-au fost fracturate. Întreg corpul ii era plin de vânătăi. Şi-a pierdut cunoştinţa chiar la faţa locului. Când, în cele din urmă a fost dus la spitalul public din Daqing, era prea târziu pentru a-l salva. În noaptea din 4 octombrie 2000 Dl. Wang a murit la vârsta de 47 de ani. Cu toate acestea, doi dintre doctorii spitalului i-au scos inima şi creierul. Fotografia arată cum corpul său a fost tăiat şi deschis.

Victimele nu sunt numai chinezi. Este un secret 'deschis' faptul că China a devenit capitala mondială a transplanturilor de organe, şi că expediază organe umane ţărilor învecinate, precum Thailanda. Zeci de mii de oameni din diferite părţi ale lumii au făcut transplant de organe în China şi Thailanda, fiind încredinţaţi că organele fuseseră legal obţinute. Cum se vor simti ei şi chirurgii lor când vor afla despre modul barbar de recoltare a organelor, chiar dacă organele colectate de la practicanţii Falun Gong se dovedesc a fi doar o fracţiune din toate organele umane folosite în transplanturi? Este vreo cale pentru ei de a înlătura suspiciunea? Vor dori ei să afle? Sau vor suporta acea îndoială şi vor evita pentru totdeauna să menţioneze "transplantat în China"? Un alt doctor a declarat recent că extragerea organelor de la prizonieri în viaţă este o practică comună în întreaga China. Câte lagăre precum cel de la Sujiatun mai există oare? Exact pentru că detestăm astfel de crime îngrozitoare umanitatea a jurat "Nu se va mai repeta niciodată!", după şocul Holocaustului. Totuşi, în timp ce acest jurământ răsună încă în urechile supravieţuitorilor Holocaustului, suntem sau nu pregătiţi pentru un alt şoc? Cum ne explicăm nouă şi copiilor noştrii că am stat şi am privit eradicarea sistematică a practicanţilor Falun Gong timp de mai mult de şase ani şi i-am permis să se extindă până la apariţia fabricilor de recoltare a organelor umane precum cel de la Sujiatun? Nu se datorează lipsei de informaţie. Începând din iulie 1999, practicanţii Falun Gong din China şi-au asumat riscuri imense pentru a colecta şi a trimite în afară, constant, informaţii detaliate despre vastele şi gravele violări ale drepturilor omului comise de regimul comunist chinez. Practicanţii Falun Gong de peste hotare au lucrat din greu pentru a transmite aceste informaţii guvernelor, mass-mediei, liderilor de opinie, Naţiunilor Unite şi publicului general pentru a apela atenţia lor. Rapoartele Naţiunilor Unite Nu se datorează faptului că informaţia este nefondată. În ultimii câţiva ani mulţi raportori speciali ai Comisiei de Drepturile Omului a Naţiunilor Unite au citat în rapoartele lor anuale numeroase cazuri de tortură şi omor ale practicanţilor Falun Gong de către regimul chinez. Raportorul special Asma Jahangir scria în raportul ei din 2003: "Cruzimea şi brutalitatea acestor aşa-zise acte de tortură sunt de nedescris." La 15 octombrie 2004 şapte raportori speciali au trimis Chinei o scrisoare comună în care îşi exprimau îngrijorarea lor în ceea ce priveşte persecuţia împotriva Falun Gong. Aceşti raportori speciali sunt cele mai respectate autorităţi în drepturile omului. Concluziile şi opiniile lor asupra persecutării Falun Gong de către regimul chinez au fost retipărite în mii şi mii de copii şi trimise guvernelor lumii şi mass-mediei. Din păcate, istoria se repetă. La fel cum informaţia despre Holocaust furnizată de grupurile de evrei a fost desconsiderată sau minimalizată datorită "naturii neîntemeiate a informaţiei" şi "surselor ei incerte", informaţia de la practicanţii Falun Gong a primit aceeaşi soartă. Istoria ne-a dovedit de asemenea că toate atrocităţile majore s-au întâmplat când nu a fost destulă expunere în mass-media, când semnalele periculoase au fost ignorate pentru că erau "incomplete" sau "nefondate" sau din "surse incerte" - când minciunile răufăcătorilor domnesc, când tăcerea permite răufăcătorilor să continue neobservaţi şi nestânjeniţi. Cu toate acestea, istoria nu se reproduce niciodată întocmai. În lume la ora actuală nu există nici o confruntare majoră militară sau ideologică. În timp ce aliaţii nu aveau ca scop salvarea victimele Holocaustului, cel puţin ei luptau împotriva naziştilor şi erau hotărâţi să câştige războiul. Noi nu avem acea scuză acum. Dimpotrivă, noi suntem evident hotărâţi să câştigăm piaţa din China. Tehnologia este mult mai avansată acum decât cea din timpul celui de-al doilea razboi mondial şi nici nu trebuie să fim la Auschwitz sau Buchenwald pentru a cunoaşte ce se întâmplă acolo. Dacă 6000 de oameni au fost închişi la Sujiatun şi nici unul nu a ieşit, cât de greu este să se observe din supravegherea prin satelit traficul suspect dinăuntru în afară şi invers, pentru a se descoperi că este un lagăr de exterminare? Acum există multe legi internaţionale de drepturile omului care nu erau disponibile înainte de procesele de la Nuremberg şi, acum există multe mecanisme de cercetare şi protecţie puse în aplicare de Naţiunile Unite. Cât de greu este să se ceară o investigaţie internaţională a gravei afirmaţii cu privire la existenţa lagărului de exterminare? Pentru ce au fost înfiinţate acele legi internaţionale de drepturile omului? Cu toate acestea, noi nu ignorăm mereu informaţia incompletă şi nefondată din China. Când Dr. Jiang Yanyong a dezvăluit minciunile fatale ale regimului chinez despre epidemia SARS, scrisoarea doctorului pensionat către mass-media conţinea numai ceea ce el auzise de la colegii săi. A ezitat lumea vreo secundă pentru că informaţia era "incompletă" sau "nefondată"? De ce caracterul incomplet al informaţiei nu a împiedicat acţiunea fermă a comunităţii internaţionale? De fapt, scrisoarea sa fusese trimisă numai către mass-media chineză, dar mass-media vestică a pus mâna pe ea şi a publicat-o. De ce reacţionează lumea atât de diferit la ştirea despre SARS şi la cea despre Sujiatun, ambele de o importanţă de viaţă-şi-moarte? Este cumva pentru că Sujiatun se referă la vieţile altor oameni? Dacă aceasta nu este destul pentru a ne face să privim la partea egoistă a umanităţii noastre, gânditi-vă: dacă Sujiatun s-ar fi întâmplat oriunde în altă parte în afară de China, fie în ţări democratice, fie în Coreea de Nord, Sudan sau Cuba, ar fi provocat mari proteste zgomotoase. Numai lăcomia umană pentru câştig economic de pe urma Chinei a făcut ca lagărul morţii de la Sujiatun să nu fie o problemă internaţională. "Greşelile pe care căutăm să le condamnăm şi să le pedepsim au fost atât de calculate, atât de ticăloase şi atât de devastatoare, încât civilizaţia nu poate tolera ignorarea lor, pentru că nu poate supravieţui repetării lor." Justice Jackson ştia moştenirea pe care aveau să o lase în urmă procesele de la Nuremberg când şi-a conceput discursul de deschidere. Dacă ar fi trăit să vadă greşelile post-Nuremberg, ar fi fost probabil mai introspectiv şi ar fi condus un proces al conştiinţei umane care a permis greşelilor să continue să se întâmple. Dacă doriţi să publicaţi articolul nostru, vă rugăm scrieţi la: letter@falunhr.org

Pentru a semna petiţia online:

http://falunhr.org/te/index.php?signature=1&lang=roma

Expoziţie de fotografii:

http://falunhr.org/te/

Mai multe informaţii

Ce este Falun Gong?
De ce are loc persecuţia în China?
Situaţia actuală a persecuţiei în China

Pentru a nu mai primi aceast buletin informativ, vă rugăm apăsaţi aici